Despre mine
duminică, 7 noiembrie 2010
Amintirea poetului
Amintirea poetului
de Ioan Alexandru
Despre poeţi numai moartea poate vorbi.
Singură, numai moartea ştie despre ei câte ceva,
Cum se înăduşe lumânările la miezul nopţii,
Când golurile dintre tată şi fiu se lovesc cap în cap,
Cum sperma cerbilor învinşi în lunile iubirii
Cariază pietrele în munţi şi din coarnele lor fierte
Stoarcem o zeamă rece cu care ne sulemenim armele.
Oricât vom lăuda patria pustiurilor,
Nisipurile vor măcina timpul în continuare,
În faţa hărţilor abstracte ale neantului.
Am stat năuc, fără cuvânt - pieptul meu ghemuit în iarnă,
Lângă un foc iluzoriu - memoriei sângelui lui Nicolae Labiş,
Împrăştiat pe străzile oraşului.
Primul poet român sfâşiat de roţile secolului XX - acest criminal de rang
Cu victime celebre, te-a sortit şi pe tine la o cotitură a patimilor,
Pe când voiai s-o ştergi în paradis - nimic nu se iartă. Pierderi fără margini din om în om.
Te cunosc foarte bine - băiat teribil,
Tu, care la vârsta ce-o am eu acum,
Erai înger demult şi globul capului tău îngheţat
Rotunjea pământul. Steaua ta mortuară pe sfori de smoală
Orbecăia în lămpile acestui neam tras pe roată
În fiecare anotimp de nenumărate ori.
Aveai buzele groase - încă mai su¬geau ţâţele unei lupoaice din Moldova,
Cuibărită sub podurile Dâmboviţei.
Ai aruncat pe mesele localurilor, fălos,
Câţiva şobolani ciumaţi,
Scoşi din guler, groşi, din pupitrele dogmei.
Ai cântat apoi straniu pentru urechile viteazului Ulise,
legat de catarg.
Te-ai îmbătat peste măsură, fir-ar a naibii de treabă,
Când ai văzut pământul - pahare sparte şi arcuşuri înecate
Pluteau la pupa corăbiei şi tu credeai că e Ithaca,
Un val mânios cu alge putrede te-a înghiontit în spate,
Corurile memoriei, în aripa albatroşilor, abia se deşteptau.
Zăgazurile s-au rupt, malurile
se-ndepărtară,
Corabia suptă de curenţi, dezumflată,
Osia bolţii, înşurubată-n eter, străjuia din principiu.
Moartea pentru cei vii nu rezolvă nimic,
Aşază totul iarăşi sub cumpăna ca la-nceputuri,
Şi se părea că în sfârşit o peşteră de voci e suprimată.
Aceleaşi viscole păroase troienesc porţile Orientului,
Aceiaşi nori târâţi din munţi pe jos de umbra vulturilor
Deasupra mormântului în care harfa lui Orfeu îmbătrâneşte,
Doar corzile ploii şi caprele văduve
Îşi freacă ţâţele mohorâte de venele ei ţepene,
Şi vaierul cucuvaielor înfundate în crăpăturile nopţii,
Prin gheara destinului îşi picură otrava în ceştile luminii.
Aceiaşi sori căzători îşi depun rotundul stingerii în lacrimile noastre.
Dar setea creşterii ce-alungă înspăimântată
Inelele din mână-n mână, sub zodia lui Marte,
Şi corul de noroc ce-şi sapă temelia
La subţioara firavului trup -
O pată de cenuşă pe covor - sărutul frigului după iubirea noastră.
O, vremi grozave ce împânziţi cu flăcări
Ogorul frământat de mărăcini
Ceafa racului se umflă-n jug
De-atâtea drumuri trase după sine,
Copita limbii mele îşi coace sur sămânţa
În urma ce o lasă în spartele oglinzi.
Doamne! Cât fum ascunde-n sine freamătul încă verde
Ce-l laudă furtuna bâlbâind.
De-aş avea spirit în cap şi ochii mei
Ar fi văgăuni în care viperele năpârlesc,
Mi-aş da foc, blestemând cu o mână şi cu cealaltă
Aş stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid.
Prăpastia cine s-o sape, dacă nu poetul?
Cine să cadă-n ea, dacă nu el?
Cu ce drept trezeşte graiul meu
Armele tale cufundate?
Poetul - coroană de spini pe fruntea generaţiei.
de Ioan Alexandru
Despre poeţi numai moartea poate vorbi.
Singură, numai moartea ştie despre ei câte ceva,
Cum se înăduşe lumânările la miezul nopţii,
Când golurile dintre tată şi fiu se lovesc cap în cap,
Cum sperma cerbilor învinşi în lunile iubirii
Cariază pietrele în munţi şi din coarnele lor fierte
Stoarcem o zeamă rece cu care ne sulemenim armele.
Oricât vom lăuda patria pustiurilor,
Nisipurile vor măcina timpul în continuare,
În faţa hărţilor abstracte ale neantului.
Am stat năuc, fără cuvânt - pieptul meu ghemuit în iarnă,
Lângă un foc iluzoriu - memoriei sângelui lui Nicolae Labiş,
Împrăştiat pe străzile oraşului.
Primul poet român sfâşiat de roţile secolului XX - acest criminal de rang
Cu victime celebre, te-a sortit şi pe tine la o cotitură a patimilor,
Pe când voiai s-o ştergi în paradis - nimic nu se iartă. Pierderi fără margini din om în om.
Te cunosc foarte bine - băiat teribil,
Tu, care la vârsta ce-o am eu acum,
Erai înger demult şi globul capului tău îngheţat
Rotunjea pământul. Steaua ta mortuară pe sfori de smoală
Orbecăia în lămpile acestui neam tras pe roată
În fiecare anotimp de nenumărate ori.
Aveai buzele groase - încă mai su¬geau ţâţele unei lupoaice din Moldova,
Cuibărită sub podurile Dâmboviţei.
Ai aruncat pe mesele localurilor, fălos,
Câţiva şobolani ciumaţi,
Scoşi din guler, groşi, din pupitrele dogmei.
Ai cântat apoi straniu pentru urechile viteazului Ulise,
legat de catarg.
Te-ai îmbătat peste măsură, fir-ar a naibii de treabă,
Când ai văzut pământul - pahare sparte şi arcuşuri înecate
Pluteau la pupa corăbiei şi tu credeai că e Ithaca,
Un val mânios cu alge putrede te-a înghiontit în spate,
Corurile memoriei, în aripa albatroşilor, abia se deşteptau.
Zăgazurile s-au rupt, malurile
se-ndepărtară,
Corabia suptă de curenţi, dezumflată,
Osia bolţii, înşurubată-n eter, străjuia din principiu.
Moartea pentru cei vii nu rezolvă nimic,
Aşază totul iarăşi sub cumpăna ca la-nceputuri,
Şi se părea că în sfârşit o peşteră de voci e suprimată.
Aceleaşi viscole păroase troienesc porţile Orientului,
Aceiaşi nori târâţi din munţi pe jos de umbra vulturilor
Deasupra mormântului în care harfa lui Orfeu îmbătrâneşte,
Doar corzile ploii şi caprele văduve
Îşi freacă ţâţele mohorâte de venele ei ţepene,
Şi vaierul cucuvaielor înfundate în crăpăturile nopţii,
Prin gheara destinului îşi picură otrava în ceştile luminii.
Aceiaşi sori căzători îşi depun rotundul stingerii în lacrimile noastre.
Dar setea creşterii ce-alungă înspăimântată
Inelele din mână-n mână, sub zodia lui Marte,
Şi corul de noroc ce-şi sapă temelia
La subţioara firavului trup -
O pată de cenuşă pe covor - sărutul frigului după iubirea noastră.
O, vremi grozave ce împânziţi cu flăcări
Ogorul frământat de mărăcini
Ceafa racului se umflă-n jug
De-atâtea drumuri trase după sine,
Copita limbii mele îşi coace sur sămânţa
În urma ce o lasă în spartele oglinzi.
Doamne! Cât fum ascunde-n sine freamătul încă verde
Ce-l laudă furtuna bâlbâind.
De-aş avea spirit în cap şi ochii mei
Ar fi văgăuni în care viperele năpârlesc,
Mi-aş da foc, blestemând cu o mână şi cu cealaltă
Aş stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid.
Prăpastia cine s-o sape, dacă nu poetul?
Cine să cadă-n ea, dacă nu el?
Cu ce drept trezeşte graiul meu
Armele tale cufundate?
Poetul - coroană de spini pe fruntea generaţiei.
miercuri, 14 iulie 2010
joi, 1 aprilie 2010
Conjectura
Fie sirul de numere naturale An = suma puterilor pare ale lui 2 pana la exponentul 2n, adica 2 la puterea 2n + 2 minus 1 totul supra 3.
Intrebare : oricare ar fi numarul prim p, exista un n astfel incat p sa fie divizor al lui An ?
Intrebare : oricare ar fi numarul prim p, exista un n astfel incat p sa fie divizor al lui An ?
luni, 29 martie 2010
Eminentul student Emil Boc - acest tanar vlastar al neamului romanesc
La sfârşitul lui 1987, actualul premier, Emil Boc, îşi manifesta într-un articol de ziar local hotărârea de a participa direct la transformarea ţării.
Articolul, intitulat „Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”, a apărut în data de 10 decembrie 1987 în „Făclia”, ziarul Partidului Comunist Român din Cluj.
Textul, găzduit în pagina a treia a ziarului, era prilejuit de apropierea Conferinţei Naţionale a PCR şi făcea parte dintr-un grupaj în care lideri ai mai multor categorii socio-profesionale îşi exprimau adeziunea faţă de programul partidului comunist.
În urmă cu 21 de ani, viitorul premier scria: „Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar.
În acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre.
Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru”.
„Activiştii erau clasaţi deasupra celorlalte categorii de persoane. Cei din PCR se fereau de mediocrităţi, dar nu voiau nici genii, deoarece ajungeau să fie depăşiţi intelectual de cei tineri”, a explicat Marius Oprea, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.
Potrivit lui Mihail Bumbeş, cercetător la IICCR, Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, res¬pectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989.
„Se făceau alegeri, iar cei care se implicau şi dădeau dovadă de un interes aparte faţă de partid ajungeau sus”, a spus expertul IICCR.
Articolul, intitulat „Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”, a apărut în data de 10 decembrie 1987 în „Făclia”, ziarul Partidului Comunist Român din Cluj.
Textul, găzduit în pagina a treia a ziarului, era prilejuit de apropierea Conferinţei Naţionale a PCR şi făcea parte dintr-un grupaj în care lideri ai mai multor categorii socio-profesionale îşi exprimau adeziunea faţă de programul partidului comunist.
În urmă cu 21 de ani, viitorul premier scria: „Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar.
În acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre.
Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru”.
„Activiştii erau clasaţi deasupra celorlalte categorii de persoane. Cei din PCR se fereau de mediocrităţi, dar nu voiau nici genii, deoarece ajungeau să fie depăşiţi intelectual de cei tineri”, a explicat Marius Oprea, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.
Potrivit lui Mihail Bumbeş, cercetător la IICCR, Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, res¬pectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989.
„Se făceau alegeri, iar cei care se implicau şi dădeau dovadă de un interes aparte faţă de partid ajungeau sus”, a spus expertul IICCR.
vineri, 26 martie 2010
Laptele, marul si furazolidonul
Ati auzit desigur de inițiativa Ministerului Învățământului, aceea de a oferi elevilor lapte, corn și mar. Ma gândeam ca oricât de tare ai avea stomacul, ceea ce poate ieși din combinația lapte cu mar este o nenorocita de diaree. Drept urmare, cred ca numele mai potrivit ar fi "Laptele, mărul și furazolidonul". Si cu aceasta ocazie am înțeles acum și de ce elevii ar trebui sa stea la școală doar 4 ore. Pai imaginați-va și voi : 4-5 WC-uri și câteva sute de elevi presați de diaree. Cum sa mai poți sta atâtea ore în școală ? Doar nu stai la coada la buda ? Daca te nimerești printre ultimii ... ai căcat-o-n fericire !
luni, 22 martie 2010
Romania - tara care-mi face parul maciuca
Se spunea cândva ca romanul e deștept. Nimic mai eronat ! Nu ! România a devenit țara în care smecherii, hoții, curvele și prostii sunt ridicați la rang de model de urmat de către tinerii acestei tari. Daca o jumătate din populația cu drept de vot și-a pus stampila pe reprezentantul unui partid care promovează la modul cel mai grosolan nepotismul, șmecheria, impertinenta, incompetenta, hoția, grobianismul, prostia crasă, curvasareala și alte astfel de tare atunci într-adevăr suntem o țară de idioți și prosti și mai ales ne meritam soarta. Asta nu înseamnă ca ma pot resemna cu aceasta stare de fapt, ci ma vad nevoit sa fac toate eforturile pentru a părăsi aceasta țară de rahat, cu oameni de nimic (majoritatea), o țară în care împărat e un mardeiaș de port, un bețiv care nu doar ca nu respecta intelectualitatea tarii pe care o conduce, ci chiar o scuipa în obraz fără pic de rușine, ținând partea tuturor celor care în timpul școlii au fost niște elevi mediocri și sub-mediocri și care din aceasta cauza au căpătat anumite frustrări pe care acum au ocazia de a și le defula în accese isterice împotriva intelectualității. Cândva România exporta inteligenta. Astăzi România exporta doar hoți, curve și prosti.
Cum as putea trai într-o țară în care se încearcă cu succes idiotizarea populației prin dezinformări, prin discursuri demagogice, prin emisiuni TV (gen "Nora pentru mama", "Trădați din dragoste", "De 3 ori femeie", "Surprize, surprize", telenovele și posturi gen Taraf TV, emisiunea unei parașute ca Monica Columbeanu )menite sa cretinizeze și mai mult segmentul si asa larg al populației sărace cu duhul? De ce se întâmplă acest lucru ? Nimic mai simplu : cu cât populația unei tari e mai tâmpită, mai puțin informata (în sensul pregătirii școlare), cu atât ii poți prosti și manipula mai ușor.
Tot ceea ce merita toți acei care ne-au adus aici, în aceasta stare merita doar o flegma intre ochi și dezgustul profund pe care îl simt fata de acest neam căruia perioada fanariota și balcanismul asta nenorocit i-au distrus orice urma de coloana vertebrala morala, orice urma de respect fata de cei care au adus progresul tarii. Vorba cântecului : "Tara te vrea prost". Nimic mai trist : România nu-și mai dorește minți sclipitoare cu care sa ne mândrim în străinătate. România își dorește, asa cum a spus foarte clar și distinsul domn Băsescu, tinichigii, nu filosofi. Si asta va și deveni România : o țară de tinichigii, ciocanari, manelisti, cocalari, hoți, smecheri, curve cu aere de doamne, conduși toți de o pătură de îmbuibați care va cretiniza mai departe populația, oferindu-i exact ceea ce-și dorește : pâine și circ.
Cum as putea trai într-o țară în care se încearcă cu succes idiotizarea populației prin dezinformări, prin discursuri demagogice, prin emisiuni TV (gen "Nora pentru mama", "Trădați din dragoste", "De 3 ori femeie", "Surprize, surprize", telenovele și posturi gen Taraf TV, emisiunea unei parașute ca Monica Columbeanu )menite sa cretinizeze și mai mult segmentul si asa larg al populației sărace cu duhul? De ce se întâmplă acest lucru ? Nimic mai simplu : cu cât populația unei tari e mai tâmpită, mai puțin informata (în sensul pregătirii școlare), cu atât ii poți prosti și manipula mai ușor.
Tot ceea ce merita toți acei care ne-au adus aici, în aceasta stare merita doar o flegma intre ochi și dezgustul profund pe care îl simt fata de acest neam căruia perioada fanariota și balcanismul asta nenorocit i-au distrus orice urma de coloana vertebrala morala, orice urma de respect fata de cei care au adus progresul tarii. Vorba cântecului : "Tara te vrea prost". Nimic mai trist : România nu-și mai dorește minți sclipitoare cu care sa ne mândrim în străinătate. România își dorește, asa cum a spus foarte clar și distinsul domn Băsescu, tinichigii, nu filosofi. Si asta va și deveni România : o țară de tinichigii, ciocanari, manelisti, cocalari, hoți, smecheri, curve cu aere de doamne, conduși toți de o pătură de îmbuibați care va cretiniza mai departe populația, oferindu-i exact ceea ce-și dorește : pâine și circ.
miercuri, 3 martie 2010
Prof. Dr. Klaus Buchner
Prof. Dr. Klaus Buchner - Technical University Munich : o mare capacitate in geometria diferentiala, dar un om de o modestie fantastica, un om cu care am stat de vorba tot drumul de la Castelul Peles pana inapoi la autocar (mi-a scuzat engleza nu atat de perfecta ca a dumnealui si am discutat ca de la egal la egal)
Din nou langa Tazawa
Alaturi din nou de prof. dr. Yoshihiko Tazawa, dar si de Alberto Rodriguez Palma, un tanar promitator.
Intre 2 frumoase matematiciene turcoaice
Cea din dreapta - frumoasa Sibel Sular, care nu doar e frumoasa , dar e si extrem de desteapta.
Acad. Prof. Dr. Doc. Radu Miron
In timpul ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa Acad. Prof. Dr. Doc. Radu Miron - Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi
Alaturi de prof. dr. Mihai Ion
Alaturi de conducatorul lucrarilor mele de licenta, respectiv dizertatie, prof. dr. Mihai Ion - Universitatea Bucuresti, o capacitate in domeniul geometriei diferentiale.
In stanga , colegul meu asist. dr. Ghisoiu Valentin - Universitatea Bucuresti.
Eu si prof. Yoshihiko Tazawa
Un alt mare titan al geometriei diferentiale :
Prof Dr. Yoshihiko Tazawa - Tokyo Denki University
Eu intre prof. Bang Yen Chen si prof. David Blair
Aflat intre 2 titani ai geometriei diferentiale :
Prof. Dr. Bang Yen Chen - Michigan State University
Prof. Dr. David Blair - Michigan State University
sâmbătă, 20 februarie 2010
Poveste 15 - penultima parte
Am încercat în fel si chip să scap de toată durerea asta, de toată suferinţa. În zadar. Am aproape 33 de ani si nimeni nu m-a rănit vreodată în această viaţă cît m-a rănit Ea! Nimeni nu m-a făcut să sufăr atît de mult! Parcă nu se mai termină odată !
Totul s-a terminat între noi pe 19 iunie 2009. Apoi înainte de Crăciun, ceva parcă s-a ivit din nou între noi, după care mi-a luat iar totul înapoi . Toată suferinţa se va termina tot pe 19 iunie. Dar 2010. Poate în următoarea viaţă va fi mai bine. Cred cu tot sufletul că va fi mult mai bine asa ! Nu am găsit altă cale. Nu pot avea nicio relaţie normală cu altcineva pentru că gîndul mi-este numai la Ea. Totul se va termina în cele din urmă. Dar înainte de asta, toate treburile trebuie să rămînă în ordine.
Totul s-a terminat între noi pe 19 iunie 2009. Apoi înainte de Crăciun, ceva parcă s-a ivit din nou între noi, după care mi-a luat iar totul înapoi . Toată suferinţa se va termina tot pe 19 iunie. Dar 2010. Poate în următoarea viaţă va fi mai bine. Cred cu tot sufletul că va fi mult mai bine asa ! Nu am găsit altă cale. Nu pot avea nicio relaţie normală cu altcineva pentru că gîndul mi-este numai la Ea. Totul se va termina în cele din urmă. Dar înainte de asta, toate treburile trebuie să rămînă în ordine.
luni, 15 februarie 2010
Imposibil
În religia hindusa, în budism, se spune ca omul moare si se reîncarnează pîna cînd reuşeşte sa atingă Nirvana si sa întrerupă acest ciclu al reîncarnarilor. Tot acest ciclu este efectul Karmei fiecăruia. Sau cum am spune în religia noastră, în funcţie de păcate. Cu cat ai mai multe păcate, cu cat eşti mai legat de viaţa aceasta pamînteasca, cu atît vei suferi mai mult, cu atît ciclul reîncarnarilor va fi mai lung. Nirvana ar fi echivalentul raiului în religia noastră. Diferenţa este ca în budism te reîncarnezi.
Ştiu ca în viaţa asta nu voi mai putea fi cu Ea. Ştiu asta! Si tocmai gîndul asta mă macina zi de zi, încetul cu încetul, aducandu-ma uneori în pragul nebuniei. Încerc din răsputeri sa mă controlez, sa-mi spun ca va fi bine, dar mintea mea refuză sa accepte. Poate ca asa sunt eu "fabricat" : sa nu pot accepta aceasta realitate nenorocita de care sunt extrem de conştient.
Ştiu ca am păcătuit, mai ales fata de Ea, ştiu ca merit toate astea, dar chiar si asa, as prefera sa nu mai ies niciodată din acest ciclu al reîncarnarilor, numai sa o mai pot întîlni o data,măcar o singura data, într-una dintre vieţile următoare, sa mă mai pot bucura de sufletul Ei curat si cald, sa pot petrece alături de Ea măcar una dintre vieţile viitoare, sa-mi pot alina la rîndul meu sufletul. Măcar o singura data ! Intr-un alt timp, mai bun, mai potrivit, într-un cu totul alt context, în cu totul alte împrejurări si în cu totul alt spaţiu. Pîna atunci voi rămîne mereu în aceasta căutare disperată si nenorocita ! Căutînd-o pe Ea !
Ştiu ca în viaţa asta nu voi mai putea fi cu Ea. Ştiu asta! Si tocmai gîndul asta mă macina zi de zi, încetul cu încetul, aducandu-ma uneori în pragul nebuniei. Încerc din răsputeri sa mă controlez, sa-mi spun ca va fi bine, dar mintea mea refuză sa accepte. Poate ca asa sunt eu "fabricat" : sa nu pot accepta aceasta realitate nenorocita de care sunt extrem de conştient.
Ştiu ca am păcătuit, mai ales fata de Ea, ştiu ca merit toate astea, dar chiar si asa, as prefera sa nu mai ies niciodată din acest ciclu al reîncarnarilor, numai sa o mai pot întîlni o data,măcar o singura data, într-una dintre vieţile următoare, sa mă mai pot bucura de sufletul Ei curat si cald, sa pot petrece alături de Ea măcar una dintre vieţile viitoare, sa-mi pot alina la rîndul meu sufletul. Măcar o singura data ! Intr-un alt timp, mai bun, mai potrivit, într-un cu totul alt context, în cu totul alte împrejurări si în cu totul alt spaţiu. Pîna atunci voi rămîne mereu în aceasta căutare disperată si nenorocita ! Căutînd-o pe Ea !
duminică, 14 februarie 2010
Poveste 14
Poetu' - Vineri ..............
"Am ajuns primul în cameră. La 5 minute după mine a sosit şi Rîmaru' . Nebunu' vine abia marţi. Are ceva treabă acasă. Avem o nouă cameră. Ne hotărâserăm de anul trecut să alegem o cameră la un etaj ceva mai sus. Si am nimerit la etajul 5. Nici nu ştiu ce număr are camera. Chiar aşa, să mă uit, să nu nimeresc în altă parte. Camera e jaf. Două paturi şi trei saltele din care pe una a vomat sau s-a urinat cineva. Are o pată imensă, cu marginile galben-maronii. Trebuie să mai punem încă două paturi, trebuie văruit. Nebunu' mi-a dat ceva bani pentru amenajarea camerei, Rîmaru' are si el bani. Singurul care n-a dat niciun semn e Găinaţ. Trebuie să facem rost de o bormașină şi încă două paturi. Am vorbit deja cu dna Viorica (dna administrator) şi mi-a spus că nu e nicio problemă. S-o caut mîine şi-mi face rost de paturi. Apa încă nu curge, aşa că Rîmaru' s-a dus pană jos să cumpere. Plictisit, m-am hotărât să încep acest jurnal. Am ţinut unul asemănător şi anul trecut, dar ceilalţi au scris numai la beţii. Mă plictiseam. N-am cumpărat deocamdată var, n-avem chef să ne-apucăm de curăţenie. Rîmaru', ca de obicei, e tăcut, nu zice nimic. Stă la fereastră, fumează țigară după țigară ... N-avem radio, casetofon,calculator. E linişte. Mult prea linişte. Încă n-au venit studenţii în cămin."
W.B. Yeats
"Begin the preparation for your death
And from the fortieth winter by that thought
Test every work of intellect or faith,
And everything that your own hands have wrought. "
And from the fortieth winter by that thought
Test every work of intellect or faith,
And everything that your own hands have wrought. "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
